Povești din Herăști

Către 1620, Radu Postelnicul Năsturel, nepotul primului posesor al moşiei, Udrişte I Beceriul, stăpânește întreaga moşie Herăşti, în afară de o parte care încă de la sfârșitul secolului al XVI-lea trecuse în proprietatea domnească. Radu Năsturel se căsătorise pe la 1590 cu Despina din casa domnească a lui Mihai Viteazul. Această alianță, chiar îndepărtată, cu familia Basarabilor, va juca un rol însemnat în căsătoria de mai târziu a fiicei sale Elina cu aga Matei din Brâncoveni, care în 1632 va ajunge domn al Ţării Românești. Din căsătoria lui Radu postelnicul cu Despina s-au născut cinci copii: Şerban, mort în 1628, Cazan, Udrişte, Elina şi o altă fată care a devenit soţia vornicului Radu Stăicuţul Şintescul ot Popeşti. Radu Năsturel moare în 1641, după ce în 1633 devenise mare logofăt.

Herăștiul (Fierești în acele vremuri) datorează faima din acele vremuri celor două personalități născute aici: Udriște Năsturel și sora sa Elina, care se căsătorește cu Aga Matei Basarab.
Udriște Năsturel este considerat un mare învățat al Țării Românești, având un rol important la dezvoltarea culturii slavone și românești și o contribuție de seamă la introducerea limbii române în biserică. Cunoștea mai multe limbi străine – slavonă, greacă, latină și rusă. El este cel care, alături de sora sa Elina Basarab sprijină activitatea tipografiilor de la Govora și Târgoviște. A compus în limba slavonă versurile de dedicație la stema țării care deschid Pravila de la Govora (1640), pe care le reproducem mai jos (G. Mihăilă, Dan Zamfirescu, p. 272-273):

”Țara aceasta drept stemă pasărea corb poartă,
Iar pe gâtul ei acum și o cunună atârnă,
Cu adevărat a casei preluminate și preabătrâne,
A casei preaviteazului neam Basarab.
Bărbat cu sceptru nu în zadar pe tron se vede,
Căci a lui biruință al multor auz minunează,
Iar tronul mărirea casei lor arată
Și sceptru a lor vitejie lămurit înfățișează;
Sub el pământeanului pașnică e viața.
Nu lăsa să se risipească, Doamne, în pieire
A lor coroană și să cadă,
Iar al corbului piept fă să fie pururea ferit.

Uriil Năsturel de la Fierești”

Pravila de la Govora este primul cod de legi bisericeşti şi civile din Ţara Românească, în limba română, tipărit la Govora, în 1640, în timpul domniei lui Matei Basarab. Este prima carte de acte juridice care cuprinde pedepse atât pentru încălcarea tradiţiei, obiceiurilor şi datinilor, cât şi a legilor creştineşti.

Udriște Năsturel întocmește ”în satul său părintesc din Fierești” prefața la Antologhionul slavonesc din 1643 și ajută la traducere și scrie prefața Evangheliei învățătoare, tipărită la Govora în 1642. Traduce din latină în slavonă Imitatio Christi, operă atribuită călugărului german Thomas a Kempis, carte tipărită pe cheltuiala Elinei la Mănăstirea Dealu în 1647 (Simionescu, p. 170). Tot el traduce în română romanul Viața sfinților Varlaam și Iosaf.
În timpul domniei lui Matei Basarab, cu toate că avea numai rangul de vtóri logofăt, era de fapt șeful cancelariei domnești şi ”sfătuitorul de taină” al domnului. Posesor al unei mari averi, el a călătorit mult, între altele la Viena şi la Kiev ca reprezentant al cumnatului său.

Udrişte Năsturel locuia de obicei în preajma scaunului domnesc, având casă la Târgoviște şi la Bucureşti, însă venea des la Herăști. Udrişte se căsătorise în 1625 cu Maria, fata vornicului Vintilă Corbeanul cu care a avut un fiu, Mateiaş, care însă rămâne orfan de mamă la câteva săptămâni. Acest copil a fost botezat şi, mai târziu, înfiat de către Elina şi Matei Basarab și declarat moștenitor al tronului. El moare însă în 1643, la vârsta de 17 ani. Din a doua căsătorie a lui Udrişte cu Despina s-a născut în 1632 Radu Toma, mai târziu mare ban al Craiovei. Și el a fost botezat de Elina, care îi lasă moștenire toată averea ei la moartea ei, în 1653.

Bibliografie:

Pavel Chihaia, Udriște Năsturel și Casele de la Herăști în Revista Muzeelor și Monumentelor Istorice, nr. 2/1976, p. 23-26.

Radu Greceanu, Casa de piatră din Herăști – istoric în Revista Monumentelor Istorice, nr. 1 din 1958

Ștefan D. Grecianu, Genealogiile documentate ale familiilor boierești, Volumul I, Tipografia ”Cooperativa”, București, 1913

Ștefan D. Grecianu, Genealogiile documentate ale familiilor boierești, Volumul II, Tipografia ”Cooperativa”, București, 1916

G. Mihăilă, Dan Zamfirescu, Literatura română veche (1405-1647), vol. II, Editura Tineretului, București, 1969

Aflată la 30 de kilometri distanță față de Bucureștiul actual, comuna Herăști a purtat de-a lungul timpului mai multe nume – Ferești, Fierești, Fierăști, Chierești, Hierăști, Hierești, Hărești, Herești. Aflată pe cursul Argeșului, locuirea în zonă începe încă din perioada neolitică, acum 7500 de ani. Pe raza localității Herăști, în punctul la Grădina IAS, situat la nord de râul Argeș și la est de satul Herăști, a fost descoperită în anii 1960 de către arheologul Eugen Comșa o așezare din Neoliticul Mijlociu, cultura Boian. Tot aici sunt documentate urmele unei necropole din secolul IV d. Hr. din perioada romană târzie.  

Istoria scrisă a locului începe cu Stan din Fierești, menționat într-un document din 1602, care deschide genealogia vestiților boieri Năsturel.  Octav George Lecca scrie că multe dintre numele de familie s-au format de la moșiile pe care le stăpâneau boierii (Lecca, 1911, p. VI). Tot Lecca ne spune de originea boierului moșiei – comite Hiera sau Henric Năsturel, venit din Ungaria în secolul al XIV-lea, ai cărui urmași vor lua numele locului – Herescu (p. 65).

Generalul PV Năsturel, în biografia boierilor Năstureli (1909, p. 3), menționează că până în anul 1602 boierii din Fierăști sunt cunoscuți în documente cu numele de botez și numele satului lor Ot Fierăști, primul care se iscălește cu numele familiei fiind Marele Logofăt Radu, socru al lui Matei Basarab – ”Năsturel ot Fierăști”. De la Radu toți urmașii lui iau numele de Năsturel, nume ce nu va lipsi de pe actele lor, cel de ”ot Fierăști”. Tot el amintește de numele purtat de sat înainte de 1500 – Hărășt, Hărești, Fierăști.

Bibliografie:

Octav George Lecca, Genealogia a 100 de case din Țara Românească și Moldova, București, 1911

Generalul PV Năsturel, Originea boerilor Năstureli. Studiu istorico-genealogic  în Revista pentru Istorie, Archeologie și Filologie, vol. X, București, 1909

Cu mulțumiri www.dacoromanica.ro

Ferești, Fierești, Fierăști, Chierești, Hierăști, Hierești, Hărești, Herești.

Copie după reducția hărții stolnicului Contantin Cantacuzino realizată de Anton Maria Del Chiaro în lucrarea sa Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia (1718).

Povești din Herăști a beneficiat de cofinanțarea Administrației Fondului Cultural Național.

Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului
Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului
sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în
întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.